De ce a cedat America locul Frantei in razboiul din Libia

Tocmai am revazut un film clasic despre forta redutabila a aviatiei militare americane - Top Gun in care Tom Cruise joaca un rol remarcabil. La turnarea filmului a participat o unitate speciala din cadrul aviatiei americane, iar imaginile cu efecte speciale dau o grandoare de neegalat scenelor de actiune aviatica militara. Filmul a fost succesul cinematografic al anului(1986) in perioada Reagan, cand guvernul urmarea sustinerea populara pentru actiunile militare din Nicaragua. Personajul principal poarta numele de cod Maverick (Rebelul) si este simbolul initiative personale, dar si a geniului aviatic american. Intr-o scena ilustratorie in fata propriilor colegi si totodata concurenti pentru titul de cel mai bun pilot in scoala speciala, Maverick se justifica: “Aici n-ai timp de gandire. Daca stai pe ganduri, esti un om mort”. L a un alt nivel, dar tot sub presiunea razboiului, Franta, apoi SUA si Marea Britanie au stat poate prea mult sa se gandeasca daca sa actioneze in Libia. Ceea ce surprinde cred pe toata lumea este pozitia SUA, care-intr-o teorie a conspiratiei- a asteptat ca Franta sa faca primul pas. Sigur ca toata lumea se astepta ca cea mai mare putere militara si aviatica a lumii sa vina prima in ajutorul poporului libian masacrat de trupele induplecatului Gadaffi. Mass media incearca sa justifice aceasta pozitie prin recentul conflict din Irak, care a adus numeroase critici Americii in lume si a faptului ca presedintele in functie vrea sa se delimiteze de actiunile administratiei Bush printr-o politica mai pacifista, o politica anti-razboi. Dar oare era momentul unor astfel de calcule politice? Merita sa amintim un moment istoric important, care ar putea avea legatura cu pozitia Americii de astazi. După un atentat din 1986 împotriva unei discoteci din Berlin în care au murit soldaţi americani, Ronald Reagan, presedinte conservator, a trimis avioane să bombardeze Libia, drept represalii pentru atentatul atribuit guvernului libian. Astazi, democratul Barack Obama evita intrarea in istorie ca initiator al coalitiei occidentale in Libia. Guvernul libian era condus de acelasi Gadaffi in 1986. Sa fi invatat ceva in plus americanii din lectia de istorie? Asteptam rezultatele unui raport Wikeleaks:)

Eu cu cine votez?!

Alegerile prezidentiale 2009 sunt poate cele ma incrancenate din 89 incoace. Din cel putin doua motive: sunt mai mult de doi candidati cu sanse reale pentru presedentie si neconfruntamcu o criza economica profunda, determinata si politic. Deci, sunt doua motive pentru care electoratul va iesi la vot si nu-si va mai "respecta" promisiunea de absenteism cu care ne-a obisnuit in ultima vreme. Pe de o parte, exista o parte importanta a electorilor care nu-l mai vor sau nu l-au vrut niciodata pe Basescu la Cotroceni si care vor vota ba cu Antonescu, ba cu Oprescu, ba cu Geoana. Iar sustinatorii lui Basescu vor face front comun pentru ai aduce al doilea mandat. Pe de alta parte, vorbim de o criza economica care lasa in cel mai rau caz oamenii fara un serviciu sau cu alte consecinte de natura sa le inrautateasca situatia financiara(salarii taiate sau neplatite la timp, taierea unor beneficii materiale sau a unor bonusuri la locul de munca). In tot acest timp, politicianii sunt preocupati cu calculele lor pentru alegeri, pentru ca oficial au intrat cu totii in campanie electorala. Atunci, intrebarea e fireasca: se mai ocupa cineva de criza? Aaa, da, guvernul-fantoma, ales in unanimitate de policitieni. Ca de, e criza...

Ce au in comun Twitter si revolutia moldava

M-a impresionat teribil cum si-a/isi cer dreptul la democratie o generatie de moldoveni care comunica prin Twitter.
Prin acest serviciu de microblogging, care iti permite sa transmiti mesaje in limitele a 140 de caractere, practic scurte mesaje catre prieteni si nu numai, dar si sa urmaresti pe cele scrise de altii, moldovenii au gasit metoda cea mai ingenioasa de a face apel la revolutie in inapoiatul, de sorginte sovietica comunism de peste Prut.
Nostalgia momentului dec 1989 s-a consumat in toti romanii pentru care democratia este un mod de viata mai bun, raul cel mai mic cum le place unora sa spuna. La o distanta de 2 decenii, eu ma gandesc mai degraba cum sa scriu ce gandesc, si nu daca imi este permis sau nu sa scriu ce gandesc...

Au ales sa dea glas cuvintelor ce mocneau pe blogguri in centrul Chisinaului, unde s-au strans sa denunte fraudarea alegerilor-cu hilarele cifre de morti votanti, dar simbolic alegand sa condamne jumatate din populatia imbatranita a Moldovei care a reales comunismul, cu toate tarele lui. Un conflict de generatii, spun unii. Un clivaj de mentalitati care, intr-un stat comunist este de la sine inteles: cei care traiesc pentru prezent, pe de o parte si cei care privesc spre viitor, pe de alta parte. Ultimii traiesc drama mostenirii pe care o lasa urmasilor lor, intr-o tara rusificata, denaturalizata, aflata in saracie.

Desigur,cei care pretind libertatea de exprimare si celelalte beneficii ale democratiei sunt tineri in majoritate, inversunati, teribilisti,( au dat foc Parlamentului), motive destule ca "taticii" de la putere sa-i trimita la "reeducare" in inchisorile comuniste moldovene.
Desigur, moldovenii care privesc spre viitor exista mai ales in comunitatile virtuale...